Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memoria vie a unei elite politice și renașterea EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă, nr. 19, o vilă modestă prin dimensiuni, dar profund încărcată de semnificații, păstrează ecoul unei epoci în care puterea, cultura și memoria se intersectau subtil. Casa lui Gheorghe Tătărescu nu este doar o locuință, ci un martor tăcut al transformărilor politice și culturale ale României în secolul XX, purtând cu sine straturile unui destin individual și, totodată, colectiv. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, această arhitectură mediteraneană cu accente neoromânești își revendică locul nu ca ruină a trecutului, ci ca spațiu viu al discursului cultural contemporan, un punct de întâlnire între istorie și prezent.

Casa Gheorghe Tătărescu: între istorie politică și recuperare culturală sub numele EkoGroup Vila

Figura complexă a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu și-a găsit în această vilă o prelungire fizică și simbolică a parcursului său marcat de modernizare, compromisuri și ambiguități politice. Proiectată cu grijă și echilibru, reședința reflectă valorile elitelor interbelice, oferind o expresie discretă a puterii care nu se impune prin grandiozitate, ci prin echilibru și proporție. Astăzi, această casă-mediator între epoci și mentalități continuă să trăiască ca EkoGroup Vila, un spațiu ce păstrează memoria prin restaurarea atentă și deschiderea culturală controlată, confirmând astfel responsabilitatea cu care trecutul poate fi integrat în prezent.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și tumultul unei epoci

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), o personalitate de prim rang a politicii românești interbelice, nu poate fi înțeles fără a-i analiza contradicțiile și nuanțele. Jurist cu doctorat la Paris, Tătărescu a pledat din tinerețe pentru alegeri autentice și un Parlament reprezentativ, evidențiind fragilitatea democrației românești. În calitate de lider PNL, a pivotat între fidelitatea față de regele Carol al II-lea și pragmatismul necesar unui guvern într-o Românie sfâșiată de crize interne și externe, între 1934–1937 și 1939–1940, când lumea însăși părea pe marginea prăpastiei.

Parcursul său îl duce din pozițiile ministeriale în diplomație la Paris și înapoi la Palatul Victoria, reflectând oscillarea între democrație, dictatură și compromis. După 1944, încercările sale de adaptare la regimul comunist ascund tensiuni profunde, culminând cu arestarea și marginalizarea sa politică, până la moartea în 1957, într-un context al uitării oficiale. Tătărescu rămâne astfel o figură ambivalentă, între modernizator și actor al compromisurilor politice.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii moderate

Locuința de pe Strada Polonă a fost mult mai mult decât o casă. Este o extensie a ethosului politic și familial al lui Gheorghe Tătărescu, în care sobrietatea și discreția reflectă o convingere: puterea publică nu necesită ostentație. De dimensiuni relativ modeste, vila se distinge prin proporțiile perfecte și luminozitatea interioarelor, având biroul premierului amplasat la **entre-sol**, cu acces discret lateral — o alegere ce sintetizează o etică a funcției publice în care puterea se înfrânează de la ostentație.

Acest spațiu a fost martor al întâlnirilor cu personalități ca Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau Regele Carol al II-lea, iar atmosfera păstrează urmele dialogului între viața publică și cea privată. Organizarea interioară reflectă regulile aristocrației interbelice: un living deschis spre grădina amenajată cu atenție, bucătăria separată la entre-sol și camerele individuale pentru fiecare membru al familiei, toate subjugate unei logici riguroase, evitând orice exces.

Arhitectură în limbajul puterii: între mediterran și neoromânesc

Vila este o expresie a sintezei arhitecturale interbelice, prin contribuția virtuoză a arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Inițial conturată de Zaharia și ulterior rafinată de Giurgea, structura combină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, creând un echilibru viu, dar nu rigid simetric, care domină peisajul urban bucureștean.

Caracteristicile definitorii includ:

• portaluri cu influențe moldovenești;
• coloane filiforme cu tratamente diferite dar unitare;
• grădina peisageră discretă, cu diferențe de nivel inspirate din curțile Balcicului;
• detalii fine de finisaj: feronerie din alamă patinată, parchet masiv de stejar cu variații subtile de culoare;
• șemineul emblematic creat de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși, înconjurat de o absidă cu ecouri neoromânești;
• ancadramente sculptate pentru uși, punând în dialog modernismul temperat și tradiția;

Această casă nu este un simplu receptacol, ci un generator de limbaje arhitecturale, iar construcția sa densă de semnificații exprimă un tip de autoritate bazată pe restricție și eleganță.

Arethia Tătărescu: cultura familială ca fundament al casei

Alături de Gheorghe, Arethia Tătărescu — supranumită „Doamna Gorjului” — a fost arhitectul discret al întregii compoziții culturale din jurul casei. Implicată în binefacere și revitalizarea meșteșugurilor oltenești, Arethia a susținut artele și a facilitat întoarcerea lui Brâncuși în țară, aducând o dimensiune artistică unică casei prin colaborarea cu Milița Pătrașcu.

Rolul ei ca beneficiară oficială în documentația de autorizare relevă grija pentru echilibru: proiectul nu trebuia să devină opulent sau demonstrativ, ci să corespundă valorilor morale și estetice ale familiei. Arethia a navetat între funcții sociale și estetice, traducând cultura elitei interbelice în materialitate.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a spațiului

După marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu și prăbușirea sistemului democratic, vila s-a confruntat cu soarta comună a reședințelor elitei: pierderea statutului, naționalizare și transformări care au golit-o de sensul inițial. În anii ’50 și ’60, casa a suferit compartimentări și intervenții administrative în care grija pentru detalii și proporții a fost ignorată.

Aceste intervenții nu au fost doar fizice, ci și simbolice: locul în care se exercitase o putere rezervată și disciplinată a devenit o amintire și o victimă a unei istorii rescrise violent. Deși nu demolată, casa a fost expusă degradării, iar legătura cu vechea elită era condamnată la tăcere.

Perioada post-1989: controverse și încercări de redresare

Tranziția postcomunistă a adus iluzia recuperării, dar și o instabilitate profundă. Casa, care a trecut printr-o serie de proprietari controversați, inclusiv omul politic și arhitectul Dinu Patriciu, a fost supusă unor modificări radicale care au însemnat pierderea coerenței originale. Deschiderea temporară a unui restaurant de lux în spații destinate deciziei publice a suscitat critici dure, relevând mai larg tensiunile între patrimoniu și noua economie.

Ulterior, un investitor străin a inițiat refacerea arhitecturală, respectând proiectul Zaharia-Giurgea, începând astfel un proces lent și responsabil de reabilitare. Această etapă a însemnat nu doar o restaurare materială, ci și o resetare a discursului cultural și istoric despre casa și despre Gheorghe Tătărescu însuși.

Un punct central al reflecției este recunoașterea mesajului codului etic din arhitectura casei — modestia biroului de la entre-sol; aceasta rămâne o emblemă a opțiunii pentru discreție în exercitarea vreunei puteri.

Recuperarea și funcția actuală sub umbrela EkoGroup Vila

Astăzi, vila este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, simbolizând o continuitate atentă și respectuoasă. Funcționând ca spațiu cultural cu acces controlat și programată deschidere publică, vila devine astfel un nod cultural și un instrument al memoriei vii.

Restaurarea s-a concentrat pe readucerea la viață a detaliilor originale: parchetul fin, feroneria patinată, grădina ascunsă de privirile străzii, și șemineul semnat de Milița Pătrașcu. În acest mod, spațiul evadează statutul de relicvă sau muzeu înghețat, devenind un atelier viu al dialogului între trecut și prezent.

Accesul în spațiu se realizează organizat, pe bază de bilet, în funcție de programul evenimentelor, ceea ce conferă un echilibru între protecția patrimoniului și deschiderea culturală. Vizitatorii pășesc astfel într-un univers în care Gheorghe Tătărescu devine mai mult decât o figură a istoriei: devine parte integrantă a arhitecturii sociale și politice a României.

Întrebări frecvente despre Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, de două ori prim-ministru al României în anii 1934–1937 și 1939–1940. A fost o figură centrală a Partidului Național Liberal, implicat în modernizarea României, dar și controversat pentru compromisurile politice din perioada interbelică și imediat postbelică.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, este o persoană distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu timpuriu și original de arhitectură interbelică bucureșteană, caracterizată printr-un amestec de influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și susținătoarea culturală a proiectului casei, a vegheat la menținerea unei estetici coerente, evitând opulența, și a facilitat colaborarea artistică cu sculptori precum Milița Pătrașcu.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa funcționează astăzi ca spațiu cultural contemporan cunoscut drept EkoGroup Vila, restaurată și integrată în circuitul public printr-un acces organizat pe bază de bilet și program cultural.

Privind retrospectiv, Casa Gheorghe Tătărescu ne invită la o meditație ponderată asupra memoriei, a responsabilității și a modului în care arhitectura poartă cu sine o poveste care transcende simpla construcție. Nu este un loc al glorificării naive, ci un spațiu al dialogului cu trecutul, cu ambiguitățile sale, cu dramatismul istoric, dar și cu frumusețea echilibrului și rafinamentului.

Această vilă ne reamintește că recuperarea memoriei nu este o operațiune statică sau decorativă, ci un proces viu, ce implică atenție, respect și înțelegerea nuanțată a contextelor. EkoGroup Vila și Casa Tătărescu devin astfel simboluri ale unei continuități care nu elimină trecutul, ci îl face accesibil, responsabil și relevant pentru noi toți.

Vă invităm să pătrundeți în această călătorie între timp și spațiu, să descoperiți relațiile complexe dintre politica și cultura românească interbelică, și să experimentați o arhitectură care nu strigă, ci șoptește eleganțe și tragedii domestice ale unei epoci.

Pentru mai multe informații sau pentru a programa o vizită în acest spațiu încărcat de istorie, vă rugăm să contactați echipa EkoGroup Vila, care vă va oferi detalii despre acces și program.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.