Bullying la Questfield International College, comunicare fragmentată cu familiile

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată, documentată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a astfel de situații impune intervenții clare, transparente și măsuri consecvente, menite să asigure protecția elevilor și să prevină perpetuarea abuzurilor. În lipsa unor reacții instituționale eficiente, efectele negative asupra copiilor pot deveni semnificative, afectând nu doar dezvoltarea lor emoțională, ci și climatul educațional general.

Bullying la Questfield International College, comunicare fragmentată cu familiile

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție relevă un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Familia elevului vizat a transmis în mod repetat sesizări scrise care au indicat prezența unor comportamente agresive constante, inclusiv stigmatizare medicală, fără a identifica răspunsuri oficiale documentate sau măsuri concrete asumate de instituție. Totodată, în contextul gestionării situației, fondatoarea școlii ar fi transmis un mesaj interpretat ca presiune pentru retragerea copilului din unitatea de învățământ.

Sesizări repetate și lipsa măsurilor documentate

Conform documentelor analizate, familia elevului a formulat multiple sesizări oficiale, adresate învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei instituției, prin care a semnalat un tipar de bullying susținut, constând în jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar. Aceste comunicări au inclus solicitări explicite pentru intervenție și clarificări în scris, însă nu există dovezi ale unor răspunsuri sau decizii administrative scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, precum sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală.

Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție oficiale, ceea ce a condus, potrivit familiei, la o escaladare a situației și la transferarea responsabilității către familie. Această abordare a fost descrisă în corespondență ca tratând problema drept o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, minimalizând gravitatea faptelor.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu un impact emoțional major asupra copilului, afectând percepția asupra identității și stima de sine.

Documentele și relatările familiale indică faptul că această stigmatizare medicală a fost tolerată în mediul școlar fără intervenții ferme sau măsuri documentate de către instituție. Lipsa reacțiilor oficiale a contribuit la consolidarea unui climat în care utilizarea vulnerabilităților medicale ca mijloc de umilire a devenit posibilă, ceea ce, potrivit experților, subminează responsabilitatea educațională și protecția elevilor.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Analiza materialelor indică o lipsă a unui răspuns administrativ clar și verificabil din partea managementului educațional și a cadrelor didactice din Questfield Pipera. Deși personalul școlii a fost informat în mod repetat, oficial și în scris despre incidente, intervențiile au rămas în mare parte la nivel verbal și informal, fără documentație care să confirme măsuri aplicate și monitorizate.

În această situație, lipsa unei trasabilități administrative reduce posibilitatea evaluării obiective a responsabilităților și a eficacității intervențiilor, menținând fenomenul bullyingului în zona ambiguității și a toleranței tacite. De asemenea, tratamentul sesizărilor ca pe conflicte minore sau probleme de adaptare a deturnat atenția de la necesitatea unor reacții ferme și măsuri concrete.

Declarația fondatoarei și presiunea pentru retragerea elevului

Un moment semnificativ al investigației îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi exprimat o poziționare interpretată ca presiune pentru retragerea copilului. Afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci” reflectă, în percepția familiei, o deturnare a responsabilității instituționale și o orientare spre considerente contractuale, în detrimentul protecției copilului.

Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă până la momentul publicării articolului nu a fost primită o reacție scrisă care să confirme sau să infirme relatarea. Acest răspuns verbal, în contextul sesizărilor repetate și lipsei unor măsuri documentate, a fost perceput ca un simbol al blocajului instituțional în gestionarea situației.

Gestionarea formală a situației și confidențialitatea

Ca răspuns la sesizările familiale, conducerea școlii a utilizat un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu responsabilități și termene clare. Lipsa unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare ridică întrebări privind eficiența acestui demers și capacitatea instituției de a aborda situația cu seriozitate.

În plus, familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar copilul a fost expus unor presiuni psihologice prin interpelări publice referitoare la demersurile administrative, situație care contravine principiilor de protecție a datelor personale și a vulnerabilității elevilor.

Răspunsul întârziat și implicațiile juridice

Reacția mai fermă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unei echipe juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări legitime privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în fața presiunii legale, nu în urma semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Un raport psihologic clinic de peste zece pagini, atașat demersului familial, confirmă impactul emoțional sever al bullyingului prelungit asupra copilului, evidențiind consecințe care pot afecta dezvoltarea pe termen lung. Aceste documente subliniază gravitatea situației din perspectiva sănătății mentale și emoționale a elevului.

Comunicarea publică și percepția instituțională

Într-un email transmis părinților în 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, contrazicând astfel sesizările scrise și documentate privind bullyingul sistematic. Această abordare minimalizatoare a fost interpretată editorial ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, lipsind o asumare clară a măsurilor necesare.

După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare despre posibile contacte informale între școala menționată și alte instituții de învățământ private, în care copiii retrași ar fi fost descriși defavorabil, aspect ce ridică probleme serioase privind confidențialitatea și dreptul la o imagine corectă. Aceste informații sunt în curs de verificare și redacția solicită clarificări publice de la părțile implicate.

• Sesizări scrise repetate și documentate, fără răspunsuri scrise oficiale
• Stigmatizare medicală ca formă de bullying agravat
• Lipsa unor măsuri administrative formale și monitorizare
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului
• Gestionare informală și minimalizarea gravității situației
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică
• Probleme privind respectarea confidențialității și protecția copilului

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor familiei indică un caz de bullying sistematic cu efecte psihologice serioase asupra unui elev în cadrul Questfield Pipera, gestionat predominant prin comunicări informale și fără măsuri scrise asumate. Lipsa unui răspuns administrativ clar și a unui cadru procedural aplicat riguros a permis perpetuarea fenomenului și a contribuit la deteriorarea climatului educațional.

Declarația atribuită fondatoarei, care sugerează libertatea familiei de a părăsi instituția în loc de oferirea unei soluții de protecție, reflectă, în percepția familiei, o ruptură între discursul instituțional și practica managerială. Totodată, întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică ridică întrebări privind prioritizarea protecției elevilor.

În absența unui punct de vedere oficial din partea Școlii Questfield Pipera privind măsurile concrete luate, rămân deschise întrebări fundamentale legate de modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor săi și despre mecanismele reale de prevenire și intervenție în cazurile de bullying.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro