Bullying la Questfield International College: ce rămâne nerezolvat sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediile educaționale reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Acțiunile repetitive de hărțuire afectează negativ dezvoltarea emoțională și socială a elevilor, impunând implementarea unor proceduri clare pentru prevenție și intervenție. Lipsa unui răspuns formal și documentat din partea școlilor poate contribui la perpetuarea fenomenului și la agravarea efectelor asupra copiilor.

Bullying la Questfield International College: ce rămâne nerezolvat sub Fabiola Hosu

Investigația realizată de redacție asupra situației semnalate în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, în care familia unui elev a transmis sesizări scrise către cadrele didactice, conducerea unității și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Documentele puse la dispoziție și corespondența analizată indică lipsa unor măsuri concrete și documentate, precum și o reacție instituțională predominant informală, bazată pe promisiuni verbale și fără urmărirea unor proceduri oficiale.

Descrierea situației de bullying semnalate

Conform informațiilor și documentelor furnizate redacției, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive zilnice, între care jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate atât în timpul orelor, cât și în pauze. Aceste acte ar fi fost cunoscute de învățătoarea clasei, însă nu există dovezi privind intervenții ferme sau măsuri documentate care să oprească situația. Pe parcursul celor peste opt luni, familia a semnalat în mod repetat, prin emailuri oficiale, escaladarea fenomenului și impactul emoțional asupra copilului, însă răspunsurile instituției au fost limitate la discuții verbale informale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

O componentă gravă a fenomenului este utilizarea stigmatizării medicale în scopul marginalizării și ridiculizării elevului. În cadrul colectivului, ar fi fost folosită în mod repetat eticheta „crize de epilepsie”, nu în context educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire. Specialiști consultați de redacție subliniază că o astfel de practică depășește sfera conflictelor obișnuite și constituie o formă agravată de bullying cu efecte psihologice negative profunde. Din corespondența analizată nu reiese implementarea unor măsuri oficiale de stopare a acestei forme de hărțuire, iar reacțiile instituției au fost descrise ca fiind verbale și generale, fără sancțiuni sau planuri de intervenție documentate.

Sesizările scrise și lipsa răspunsurilor documentate

Familia a acționat constant și documentat, trimițând emailuri explicite către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenție, protecție și clarificări scrise. Cu toate acestea, conform documentelor puse la dispoziție, nu există răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea sancțiunilor sau monitorizarea formală a situației. Această lipsă a răspunsurilor verificabile a condus la o gestionare informală a cazului, bazată pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității, ceea ce, potrivit familiei, a determinat transferarea responsabilității către aceștia, sub forma unor formulări precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Presiunea asupra familiei și mesajul de excludere mascată

Potrivit relatărilor, familia ar fi fost supusă unor presiuni indirecte sau directe de a părăsi școala, prin mesaje de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Acest răspuns, atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, a fost redat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această formulare este citată din relatările și documentele puse la dispoziție, fiind relevantă pentru înțelegerea răspunsului instituțional, fără a se face concluzii privind intențiile sau motivațiile conducerii. Acest tip de poziționare poate fi interpretat ca o excludere mascată, prin care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore directe ale comportamentelor agresive, însă intervențiile lor nu au generat efecte stabile și verificabile. Lipsa unei delimitări ferme a transmis un mesaj de toleranță a acestor comportamente în colectiv. Din corespondența și documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte asumate care să confirme măsuri aplicate și monitorizate. Această absență a trasabilității și a măsurilor formale ridică întrebări serioase privind guvernanța internă și responsabilitatea managementului educațional.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod expres păstrarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația elevului, avertizând asupra posibilelor efecte negative în cazul divulgării. Cu toate acestea, potrivit unor relatări concordante, aceste informații ar fi fost ulterior diseminate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public cu formulări ce îl plasau într-o poziție vulnerabilă și expusă presiunii psihologice. Specialiștii consultați consideră că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și implicarea directă a copilului în demersuri administrative pot constitui forme de presiune psihologică instituțională.

Reacția întârziată a instituției și implicarea legală

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit semnificativ abia după opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a notificărilor formale cu caracter legal. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul apariției unei presiuni juridice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial de la conducerea școlii, însă până la publicare nu a fost primit un răspuns care să clarifice aceste aspecte.

Analiza detaliată a situației de la Questfield Pipera este disponibilă integral în ancheta jurnalistică de pe EkoNews.ro.

Concluzii: un caz de bullying tolerat și responsabilitate instituțională neasumată

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o problemă complexă de bullying repetat și stigmatizare medicală, însoțită de o gestionare instituțională caracterizată prin lipsa unor măsuri scrise, documentate și urmărite în timp. Documentele și corespondența analizate indică o reacție informală, bazată pe discuții verbale și promisiuni, fără trasabilitate administrativă clară. Această abordare a contribuit, potrivit familiei, la escaladarea fenomenului și la presiuni asupra acesteia pentru retragerea elevului din școală.

Absența unui răspuns formal și a unor proceduri clare ridică întrebări legitime privind responsabilitatea managementului educațional și capacitatea instituției de a proteja elevii în situații de abuz psihologic. De asemenea, utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire și excludere reprezintă o gravă încălcare a principiilor fundamentale ale educației și protecției copilului.

În lipsa unor clarificări și măsuri asumate oficial, cazul rămâne un exemplu relevant de posibilă tolerare instituțională a bullyingului, punând în discuție standardele și valorile promovate public de această unitate de învățământ.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro