Moise Guran: ”S-au întors ticăloșii la putere. Și ne vorbesc, fără jenă, despre sărăcie…”

0
114

Moise Guran îl critică în termeni foarte duri, într-un articol pe blogul său, pe noul ministrul al Munci din Guvernul Ciucă, Marius Budăi. ”Domnul Budăi, ministrul Muncii din guvernul PSD-PNL a produs un fault logic”, scrie Moise Guran.

Articolul integral:

”Domnul Budăi, ministrul Muncii din guvernul PSD-PNL a produs un fault logic cum n-am mai văzut de la finalul Valului I al pandemiei, când a ieșit dl. Cataramă din casă, a dat cu nasu prin aer și a zis că virusu ăsta nu e periculos, că nu prea s-a îmbolnăvit lumea și starea aia de urgență a fost degeaba.

Incapacitatea acelui monstru sacru al logicii românești de a determina corect cauzalitatea dintre stare de urgență-stat în casă-număr mic de infectări este egalată și poate chiar depășită de domnul Budăi, care are o problemă cu PNRR-ul și cu limita de 9,4% din PIB pentru plata pensiilor. Aparent, în capul domnului Budăi, nu există o legătură de cauzalitate între PNRR și creșterea PIB, problema domniei sale e că PNRR limitează cheltuiala cu pensiile la un procent din PIB.

Consecutiv, ministrul nu înțelege, cum un procent plafonat dintr-un PIB crescut crește implicit și pensiile, la același procent alocat. Aparent! Dacă ar fi așa, ar însemna că domnul Budăi ar fi un prost. Pentru că eu nu cred că un prost poate ajunge ministrul Muncii în România (dar prim-ministru se poate), o să vă explic de ce domnul Budăiu nu e prost, cât e de ticălos.

Întors la putere, PSD-ul face, firesc, până la un punct, ce poate și ce știe el pentru electoratul propriu – le dă! Nu că PNL-ul ar fi făcut altceva, sau că ar mai fi vreo diferență de substanță între unii și alții. Dar ajungem și acolo! Mai întâi citatul din ministrul Muncii, potrivit G4media:

După cum știe deja toată lumea, banii din PNRR sunt bani de investiții, adică de muncă. Muncești – iei bani, nu muncești – nu iei. Un alt nume al muncii, chiar dacă mai abstract, este și acela de PIB (produsul intern brut, adică ce-ai produs tu, muncind). PNRR-ul României, în valoare de 29 de miliarde de lei, reprezintă investiții care pot fi atrase în următorii doi ani (adică muncă nene, nu glumă!) și care ar duce numai el, fără alte investiții private sau publice, la o creștere a PIB-ului actual de 15% față de 2021. Implicit, sumele cu care ar putea fi suplimentat în următorii doi ani bugetul pensiilor ar fi de 6 miliarde de euro. Cel puțin!

În realitate, presupunând că România chiar s-ar învrednici să tragă în doi ani tot bănetul ăla din PNRR, probabil economia ar avea un decolaj de până la 10% pe an, curat, neinflaționit, deci cam +25% 2023/2021.

Acesta este efectul investițiilor, față de efectul banilor împrumutați și pompați în consum – inflația scade și bunăstarea netă crește. Altfel spus, cu multă muncă și sudoare politică, PNRR ar dubla de fapt cele aproape 30 de miliarde investite de la UE, dar ar dubla implicit și sumele ce pot fi alocate pentru creșterile de pensii. Asta înseamnă investiții și, da, acesta este singurul mod sănătos la cap în care poate fi crescut fondul de pensii, din contribuții. Adică din muncă.

În loc de asta, de la Dragnea încoace, toate guvernele României au ajuns să împrumute câte 8-10 miliarde de euro pe an, bani din care cresc pensii și salarii pentru bugetari, creând o iluzie statistică de creștere economică – salariile bugetarilor se calculează direct în PIB, dar cum producția e mică și cei mai mulți bani din salarii zboară în importuri, iar acestea se scad din PIB, în final, cam jumătare din ce împrumută statul ajunge în bunăstare. O măgărie, care, revenind la pensii, explică de ce acestea tot mici rămân față de nevoi, chiar dacă se întrec toți să le crească. În realitate, își bat joc de pensionari.

În treacăt fie spus, alt ticălos, Florin Cîțu, spune că România n-are grad de îndatorare publică decât de 50% din PIB, ceea ce e cu mult sub țările occidentale. Adevărat, dar… țările alea occidentale n-au ajuns la nivelul la care au ajuns de dezvoltare și de nivel de trai (adică de lipsa sărăciei) cu investiții de 1,7% din PIB, cât a făcut Cîțu pe primele 10 luni din acest an, sau de 3,2% din PIB, cât a făcut pe tot anul trecut. O rușine!

Altfel spus, vitejii și supermenii neamului nu investesc nici jumătate din ce împrumută, restul fiind factura zilei de azi, aruncată sub formă de deficite viitoare (deci taxe) pe umerii copiilor și nepoților! Iar copiii și nepoții fug mâncând pământul din țara asta.

Și pentru că asta n-a fost suficient de populist și iresponsabil din partea guvernului PNL, au mai venit acum și pesediștii să supraliciteze, strâmbând din nas la PNRR, că, domle, ăia-s bani de investiții, de ce nu ne lasă să scoatem țara din sărăcie? Evident, n-au scos pe nimeni din sărăcie în felul ăsta, pentru că nimeni nu s-a îmbogățit din pomeni. Pomana ESTE sărăcie și aduce tot sărăcie!

Ați auzit poate, în ultima lună, de când PNL s-a îmbârligat cu PSD, tot felul de petarde pocnind pe la șezătorile televizate – ba că noi vrem să renunțăm la cota unică, ba că vrem să pune taxe pe companiile mari, ba că… ce-a mai visat Marcel de la Buzău azi-noapte. Nu le-am luat în serios, acestea fiind evidente asseturi de negociere, prin care pesediștii au obținut de le peneliști fix ce-i interesa – acces la banii publici pentru șpăgile primarilor și ce preocupațiuni mintale mai are Marcel. Ok, dar până la PNRR!

PNRR-ul României este o șansă picată din cer, într-un moment dificil, într-o cotitură a istoriei, numită Pandemia de coronavirus, iar ea nu trebuie irosită pe Budăi și alți ticăloși care-s interesați doar de păcălelile lor electoraliste. Puneți, măi, mâna și munciți, lăsați imbecilitățile astea cu negocierea PNRR-ului! Nu vă e rușine?!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here