Bullying în școli: o abordare educațională pentru prevenție și intervenție eficientă

Fenomenul bullying-ului în școli reprezintă o provocare complexă ce afectează siguranța și bunăstarea elevilor, necesitând o abordare structurată, informată și continuă din partea întregii comunități educaționale. Considerat adesea eronat drept „tachinare normală”, bullying-ul este de fapt o formă de violență psihologică și socială care impune intervenții clare, bazate pe înțelegerea corectă a definițiilor, semnelor, consecințelor și responsabilităților tuturor celor implicați.

Bullying în școli: definiții, manifestări și strategii de prevenție și intervenție

Acest articol oferă o perspectivă detaliată asupra fenomenului bullying-ului în școli, evidențiind diferențele esențiale dintre bullying, conflict și tachinare, identificând semnele care indică prezența acestuia, prezentând formele diverse de manifestare – inclusiv în mediul online –, și oferind ghiduri practice pentru elevi, părinți, profesori și conducerea școlii. De asemenea, sunt analizate mecanismele de raportare și importanța intervenției timpurii, alături de recomandări privind prevenția în contextul educațional românesc.

Ce este bullying-ul: definiție, criterii și diferențe esențiale

Bullying-ul este o formă specifică de violență între egali, caracterizată prin trei elemente fundamentale: intenția de a răni, repetitivitatea actelor și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Aceste criterii sunt indispensabile pentru a distinge bullying-ul de alte situații conflictuale sau de tachinare. Spre deosebire de un conflict punctual, bullying-ul urmărește degradarea sistematică a unei persoane, iar tachinarea poate fi reciprocă și se oprește de regulă la semnalul de disconfort al uneia dintre părți.

În legislația românească, bullying-ul este recunoscut în cadrul violenței psihologice, fiind reglementat prin modificările Legii educației și normele metodologice aferente, care impun unităților școlare obligații clare de prevenire și intervenție. În mediul online, fenomenul capătă o dimensiune suplimentară: un singur act (de exemplu, distribuirea unei fotografii fără consimțământ) poate genera o serie de reacții repetitive care transformă o agresiune izolată într-un atac constant, fără „pauze” pentru victimă.

Manifestările bullying-ului: identificarea formelor în viața reală și online

Bullying-ul se poate manifesta printr-o varietate de comportamente, adesea combinate:

Bullying verbal: insulte, porecle degradante, ironii legate de aspect, familie sau performanțe școlare, mascat uneori ca „glume”;
Bullying relațional (social): excludere din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau în afara școlii;
Bullying fizic: îmbrânceli repetate, piedici, distrugerea obiectelor personale;
Bullying psihologic: intimidare, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, presiune pentru a face lucruri degradante;
Cyberbullying: mesaje jignitoare, conturi false, excludere digitală, distribuirea de conținut fără acord.

În plus, bullying-ul poate fi orientat pe criterii precum aspectul fizic, dizabilitatea, etnia sau statutul social, ceea ce implică riscul suplimentar al discriminării normalizate în mediul școlar. În România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării oferă ghiduri practice pentru identificarea și gestionarea acestor situații.

Semnele bullying-ului: cum recunoaștem suferința copilului chiar dacă nu vorbește

Adesea, victimele bullying-ului nu vorbesc despre experiențele lor din cauza rușinii sau fricii. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la semnale indirecte, cum ar fi:

Schimbări emoționale: anxietate înainte de școală, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență;
Comportamente de evitare: refuzul de a merge la școală, evitarea anumitor locuri sau colegi, solicitarea însoțirii în pauze;
Performanță școlară afectată: scăderea notelor, absențe frecvente, lipsă de concentrare;
Simptome fizice: dureri de cap, stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.

În cazul cyberbullying-ului, semnele pot include teama de telefon, modificări bruște în utilizarea aplicațiilor sau ștergerea convorbirilor digitale.

Semne că un copil poate fi agresor sau martor pasiv: responsabilitate fără stigmatizare

Rolul de agresor nu este o etichetă fixă; copiii pot ajunge în această poziție din diverse motive, inclusiv presiunea de grup sau nevoi emoționale nerăspunse. Semnele includ nevoia de dominare, lipsa empatiei, justificarea agresiunilor ca „glume” și atragerea unui public pentru comportamentele abuzive.

Martorii pasivi joacă un rol esențial în perpetuarea bullying-ului. Ei adesea tac din teamă, dar pot fi sprijiniți să intervină în mod sigur prin raportare, susținerea victimei și refuzul participării la umilire. În mediul digital, limitarea redistribuirii conținutului abuziv este o formă importantă de prevenire.

Importanța intervenției timpurii: efecte și riscuri pentru toți cei implicați

Bullying-ul generează stres cronic, iar anticiparea continuă a agresiunilor determină victima să modifice comportamente, să evite anumite situații și să scadă participarea socială și școlară. Pe termen scurt, pot apărea anxietate, tristețe și absențe; pe termen lung, impactul poate afecta stima de sine, relaționarea și sănătatea mintală.

Agresorii, dacă nu sunt corectați, pot dezvolta un stil relațional problematic bazat pe dominare, iar martorii pasivi contribuie la un climat școlar nesigur, afectând întreaga comunitate educațională.

Ghid practic pentru acțiune: ce pot face elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii

Intervenția eficientă începe în primele zile după semnalarea unui caz, prin implicarea unui adult responsabil care să acționeze coerent, nu doar să ofere un discurs moralizator. Pentru elevi, prioritar este să asigure siguranța personală prin evitarea zonelor fără supraveghere și însoțirea de colegi de încredere, precum și să documenteze faptele (data, locul, detalii, martori) pentru a facilita intervenția.

În situațiile de cyberbullying, păstrarea dovezilor digitale (capturi de ecran, linkuri, cronologie) este esențială. Blocarea și raportarea conținutului pe platformele online nu substituie însă sesizarea către adulți și instituția școlii, mai ales când agresorii sunt colegi.

Părinții trebuie să abordeze situația cu calm și empatie, evitând întrebările acuzatoare și concentrându-se pe protecția și sprijinul copilului. Comunicarea cu școala ar trebui să fie clară și documentată, preferabil în scris, solicitând măsuri și urmărirea acestora.

Profesorii și diriginții trebuie să evite minimalizarea problemelor și să intervină prin protejarea imediată a victimei, delimitarea clară a comportamentului agresorului, discuții separate și stabilirea unor consecințe educative, monitorizate constant.

Conducerea școlii are responsabilitatea de a implementa proceduri funcționale, de a asigura transparența și comunicarea cu părinții și elevii, și de a monitoriza prevenția bullying-ului în mod activ, combatând subraportarea. Un rol important îl au și martorii, care pot contribui prin sprijinul acordat victimelor și prin raportarea situațiilor de agresiune.

Mai multe resurse și recomandări pot fi consultate în cadrul inițiativelor de prevenire a violenței în școli oferite de organizațiile specializate.

Raportarea bullying-ului în școli: cadrul legal și proceduri în România

În România, bullying-ul este reglementat prin Legea educației și normele metodologice aprobate prin ordin guvernamental, care stabilesc obligațiile unităților de învățământ în prevenirea și combaterea violenței psihologice. Un element important recent este mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență în școli, menit să încurajeze raportarea fără teama de represalii.

Procesul tipic de intervenție include sesizarea cadrului didactic, implicarea conducerii școlii și a consilierului școlar, documentarea atentă a situației, stabilirea și aplicarea măsurilor, precum și monitorizarea evoluției. Dacă reacția școlii este insuficientă, părinții pot escalada cazul la inspectoratul școlar, păstrând o comunicare calmă și bazată pe fapte concrete.

Pentru detalii suplimentare despre pasii de urmat în cazuri de bullying, se recomandă consultarea articolului dedicat pe tema bullying-ului în școli și intervenția pas cu pas.

Prevenția bullying-ului: construirea unui climat sigur în școală și familie

Prevenția eficientă depășește simpla promovare a unor mesaje sau evenimente ocazionale. Ea presupune adoptarea unor reguli clare, consecvență în aplicarea lor, educație socio-emoțională și crearea unui mediu în care raportarea agresiunilor este încurajată și sigură.

La nivelul școlii, profesorii trebuie să intervină prompt pentru a opri umilirea, iar conducerea să monitorizeze și să susțină schimbarea normelor grupului. Elevii trebuie să înțeleagă ce comportamente sunt inacceptabile, iar părinții să primească comunicări coerente și susținere.

În mediul digital, alfabetizarea digitală este esențială pentru a înțelege impactul distribuirii conținutului, presiunea de grup și modalitățile de protejare a datelor personale și raportare a abuzurilor. Studiul Ora de Net (2023) evidențiază necesitatea unei educații digitale practice, adaptate platformelor utilizate de copii.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi agresiune sau începutul unui tipar; este important să evaluăm dacă există dezechilibru de putere și repetitivitate, iar în mediul online un singur act poate avea efect repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune „nu spune nimănui”?
Este esențial să luați în serios frica copilului, să îi explicați că scopul este protecția lui și că acțiunile vor fi făcute împreună, cu atenție pentru siguranța sa.
Care sunt cele mai utile dovezi în caz de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, numele conturilor și o cronologie minimală ajută la clarificarea situației și intervenție eficientă.
Are sens să raportez dacă agresorul este „popular”?
Da, statutul social poate menține bullying-ul, iar raportarea bine documentată reduce posibilitatea de interpretări și permite intervenția corectă.
Școala are obligația să intervină?
Da, legislația românească impune școlilor să prevină și să intervină în cazurile de bullying, conform Legii 221/2019 și Ordinului 4.343/2020.

Fenomenul bullying-ului în școli necesită o reacție clară, consecventă și bine documentată. Elevii, părinții și cadrele didactice sunt chemați să acționeze împreună pentru a crea un mediu educațional sigur și respectuos. Prin comunicare deschisă, intervenții prompte și prevenție continuă, se poate construi o cultură în care respectul devine norma, iar violența – excepția.