Inflația la 9,7% în 2025: energia și serviciile împing costul traiului peste previziunile BNR

România intră în 2026 cu o inflație care nu mai poate fi redusă la o singură medie anuală fără să ratezi subiectul real: unde se adună scumpirile și cum se propagă ele în economie. La finalul lui 2025, rata anuală a rămas la 9,7% – o coborâre marginală față de noiembrie (9,8%), în condițiile în care luna decembrie a adus o creștere relativ mică a prețurilor, de 0,22%. La prima vedere, cifrele pot sugera o încetinire. În practică, ele arată mai degrabă o inflație care își schimbă terenul de joc: facturile au dat tonul, serviciile au preluat ștafeta, iar coșul alimentar continuă să țină presiunea socială.

Pentru BNR, mesajul nu este unul liniștitor. Potrivit Profit.ro, România bifează al cincilea an consecutiv în care inflația se menține peste intervalul-țintă al băncii centrale, ceea ce păstrează prudența în privința dobânzilor și întreține incertitudinea pentru costurile de finanțare din economie. Pentru public, în schimb, întrebarea nu este dacă inflația scade cu o zecime, ci ce se scumpește efectiv și cât de des apare acea cheltuială în buget.

Inflația 2025 nu este doar o statistică de final de an; este un rezumat al unei presiuni care s-a mutat dinspre bunuri „vizibile” către cheltuieli repetitive, greu de evitat.

Serviciile conduc scumpirile, iar asta complică ieșirea din episodul inflaționist

Structura pe componente arată de ce scăderea de la 9,8% la 9,7% nu poate fi vândută drept „victorie”. În decembrie 2025 față de decembrie 2024, serviciile au crescut cu 11%, mărfurile nealimentare cu 10,48%, iar alimentele cu 7,75%, conform sumarizărilor publice ale datelor INS.

Faptul că serviciile sunt pe primul loc contează enorm. Aici se comprimă costuri care nu coboară ușor: salarii, chirii, utilități, transport, logistică. Când scumpirile se fixează în servicii, inflația devine mai „lipicioasă” și mai greu de redus rapid, pentru că vorbim despre costuri de funcționare, nu despre scumpiri punctuale sau sezoniere.

Energia electrică: șocul care nu se oprește la factură

În spatele cifrei totale, există o variație care schimbă aproape tot: energia electrică. În decembrie, aceasta a înregistrat o creștere anuală de 60,91%. Asta nu înseamnă doar facturi mai mari pentru gospodării, ci și costuri mai mari pentru companii, care se transferă în prețurile altor bunuri și servicii.

Pe scurt, energia scumpă devine un multiplicator: intră în producție, în depozitare, în transport, în retail și în servicii. Când electricitatea are o asemenea dinamică, inflația nu mai este doar „cerere vs. ofertă”, ci un lanț de costuri care se rostogolește în economie.

Scumpiri la energie înseamnă, de fapt, scumpiri în multe alte locuri, chiar dacă nu sunt mereu evidente în ziua în care plătești factura.

Coșul alimentar rămâne testul de realitate: aici se formează percepția publică

Alimentele au o creștere anuală mai mică decât serviciile, dar rămân un reper social. Ele sunt cheltuiala inevitabilă, repetată, iar orice ajustare de preț se vede imediat la raft. HotNews.ro arăta că inclusiv scumpirea cafelei poate funcționa ca indicator informal al presiunii din coșul alimentar: un produs banal, cumpărat des, care îți amintește că prețurile „nu stau locului”.

Această percepție are efect economic: consumatorii devin mai prudenți, reduc cheltuieli, migrează către opțiuni mai ieftine și amână achiziții. La scară mare, prudența se traduce în consum mai slab și în presiune pe sectoare întregi.

Efectele imediate: gospodăriile ajustează, firmele își refac calculele, iar statul resimte indexările

În gospodării, inflația ridicată se vede în comportamente repetate: cumpărături mai selective, cheltuieli tăiate la „neesențial”, orientare spre promoții, amânarea investițiilor personale. Când serviciile urcă cu 11% într-un an, presiunea se duce în zone greu de evitat: transport, chirii, reparații, sănătate.

În companii, ecuația este la fel de apăsătoare: costurile cresc (utilități, logistică, salarii), iar cererea poate încetini. Firmele sunt prinse între două opțiuni incomode: să transfere scumpirile în preț și să riște pierderea clienților, sau să absoarbă costurile și să erodeze marjele și investițiile.

Statul, la rândul lui, simte inflația prin cheltuieli publice mai mari și prin presiunea indexărilor, într-un context în care disciplina bugetară rămâne o condiție de bază.

Costul vieții devine punctul în care se întâlnesc toate aceste tensiuni: în bugetul de familie, în bilanțul firmelor și în calculele de politică economică.

Ce urmează în 2026: dezinflație lentă sau risc de noi focare

Pentru 2026, scenariul mai bun pleacă de la două ipoteze: stabilizare în energie și efecte de bază favorabile (compararea cu luni foarte scumpe din anul anterior), care ar putea împinge rata anuală în jos în a doua parte a anului. Scenariul prudent ia în calcul riscuri clasice: modificări fiscale sau administrative care se transferă rapid în prețuri, volatilitate energetică și presiuni salariale care se văd mai ales în servicii.

Un lucru rămâne clar: inflația nu mai este „generală”, ci fragmentată în focare. Iar viteza cu care aceste focare se sting – energia, serviciile, coșul alimentar – va decide dacă 2026 aduce o scădere credibilă a prețurilor sau doar o relaxare lentă, cu aceeași presiune pe cheltuielile recurente.